FERMA PORCINE

duminică, 30 noiembrie 2008

IDEE AFACERE....CUM AM INCEPUT O AFACERE....

Un porc se vinde cu 7-8 lei kg in viu, ceea ce inseamna in jur de 750 de lei pentru un exemplar de 100 kg. Ca sa ajunga la aceasta greutate, un purcel de 30 kg are nevoie de 4 luni si de cca 200 kg de furaj. Pe langa furaj, care costa in jur de 1 leu/kg, mai sunt si alte cheltuieli (apa, vaccin, dezinfectie, incalzire), dar, una peste alta, un porc poate aduce dupa vanzare un profit de cateva sute de lei. Ceea ce, pentru o ferma cu 100 de capete, inseamna cateva zeci de mii de lei pe an – un venit multumitor pentru o afacere de familie. Mai ales ca acest venit creste proportional daca se opteaza pentru cresterea unui numar mai mare de animale, cu un volum de munca relativ similar .

Important! Persoanele care cresc pana la trei porci, pentru consum propriu, nu sunt obligate sa obtina avize din partea autoritatilor. Persoanele care cresc pana la 20 de porci ii pot comercializa numai in interiorul comunelor. Proprietarii microfermelor care cuprind pana la 100 de porci si ai marilor ferme trebuie sa obtina de la Directia Sanitar-Veterinara avizele de functionare si sa respecte normele de biosecuritate impuse de UE.

Afacerea incepe cu achizitionarea de grasuni...
...la greutatea medie de 30 kg/cap. Se recomanda grasuni metisi intre scroafe F1 (Landrace x Marele Alb) cu vieri dintr-o rasa de carne (Duroc sau Hampshire). Procurarea lor se va face numai de la ferme specializate, in nici un caz din targuri, piete sau de pe plan local.
Cresterea are loc intr-un grajd cu o singura incapere, cu trei boxe de dimensiuni reduse, care poate avea si padocuri, in care se pot caza 35 capete grasuni pe serie. O serie inseamna 125 de zile, adica perioada necesara atingerii greutatii de 105 kg, cu un spor mediu zilnic de 0,6 kg. Durata unui ciclu de productie este de 131 zile si cuprinde perioada de ingrasare (125 zile), perioada de depopulare-livrare (una zi) si perioada de dezinfectie (5 zile).

Suprafata totala necesara pentru o asemenea micro-ferma este sub 50 mp (0,9 mp/cap x 35 de capete, plus o alee de furajare), impartita in trei boxe a cate 12 mp. Fiecare boxa de ingrasare trebuie sa aiba asigurata trei zone distincte, cu destinatii speciale:
a) zona de furajare, cu hranitorul amplasat spre aleea de furajare;
b) zona de odihna, care trebuie sa ocupe 60% din boxa, sa fie termoizolata si permanent uscata;
c) zona de defecare, in partea opusa hranitorului, in zona peretelui posterior. Aici se amplaseaza adapatoarea si tot aici, datorita umiditatii, animalele se obisnuiesc sa urineze si sa defece.

O varianta mai ieftina de start
Adapostul poate fi si o structura usoara semi-circulara, cum este cea din imagine, care are avantajul ca poate fi construita rapid. Peretii laterali au ca structura de rezistenta stalpi cu inaltimea de 1,25 m ingropati in sol, in fundatie de beton tip pahar. Peretii laterali sunt construiti din scandura, fixata pe partea interioara a stalpilor de sustinere. In interior, peretele lateral se continua cu un panou deflector care are rolul de a dirija curentii de aer spre partea superioara a structurii. Deasupra fiecarui stalp se fixeaza un arc de cerc din teava (intreg, dintr-o bucata sau din mai multe bucati innadite). Peste arcurile metalice se fixeaza o prelata intinsa cu ajutorul unor tevi pe ambele laturi ale adapostului si tensionata cu ajutorul unor vinciuri plasate pe fata exterioara a stalpilor de sustinere.

Pardoseala adapostului este constituita din doua portiuni: suprafata de furajare si adapare (cca. 20-25% din suprafata totala) construita din beton si mai inalta cu 30-40 cm fata de suprafata de odihna (cca. 75-80% din suprafata totala), acoperita cu asternut permanent.

Usile de la capetele adapostului trebuie sa fie largi, sa permita intrarea utilajelor pentru evacuarea gunoiului, precum si ventilatia. Pentru efectuarea unor tratamentelor, cantarire sau pentru usurarea izolarii si separarii animalelor se poate folosi un sistem de porti si panouri metalice de tipul celor folosite pentru oi (rascol). Animalele scoase din anumite motive din adapost (bolnave, slabite, accidente) nu vor mai fi reintroduse.

Hranitorile sunt plasate in zona betonata, iar adapatorile sunt plasate de-a lungul peretilor laterali in zona de furajare. Este indicat ca hranitorile si adapatorile sa fie prevazute cu capace rabatabile, pentru a evita murdarirea lor. Adapatorile trebuie sa fie prevazute cu sisteme de incalzire, pentru a preveni inghetul in timpul iernii, iar vara se pot monta adapatori tip suzeta suplimentare, de-a lungul peretilor laterali ai adapostului, pentru a suplini necesarul de apa.

Pentru asternut se pot utiliza paie, coceni de porumb, vrej de soia, rumegus, etc. Necesarul de paie este de cca. 2 kg/animal/zi (cca. 80-125 kg/animal/perioada). Patul de asternut format din paie si dejectii contribuie, prin fermentarea dejectiilor, la producerea caldurii si mentinerea confortului termic al animalelor, mai ales pe durata iernii. Din punct de vedere termic, asternutul ideal este cel din baloti cilindrici mari; acestia se plasati intregi in mijlocul zonei de odihna. Evacuarea asternutului permanent, dezinfectia si dezinsectia se face la terminarea fiecarui ciclu de ingrasare si este urmata de o perioada de repaus biologic de 10-14 zile. Dupa evacuare, gunoiul poate fi imprastiat imediat pe camp sau depozitat.

Ventilatia longitudinala se face prin cele doua capete ale adapostului, complet deschise vara si partial inchise iarna (mai ales capatul cu expozitie nordica), iar in plan transversal ventilatia se realizeaza la nivelul fantei dintre prelata exterioara, peretele de scandura si deflectorul interior. Iarna, aceste fante raman deschise, iar prin curentii de aer care se creeaza este impiedicata aparitia condensului. Amplasarea adapostului de face pe axa nord-sud, cu zona de furajare orientata spre sud.

Principalele avantaje ale utilizarii acestui tip de adaposturi sunt: 1) costul este redus, deci este necesar un capitalul de pornire mic; 2) tehnologia este prietenoasa cu animalele si cu mediul - practic, cresterea porcilor in aceste adaposturi este putin poluanta, deoarece asternutul permanent asigurata o fermentare partiala a dejectiilor; 3) adapostul poate avea si alte utilizarii (garaj, depozit materiale, adapost pentru pui, gaini, etc.).

Dezavantaje: 1) creste consumul de furaje, mai ales in timpul iernii, deci scade eficienta utilizarii furajelor cu cca. 10%; 2) apar costuri suplimentare cu asternutul; 3) adapostul se poate folosi doar pentru grupuri mari de animale.

Furajarea
Porcii sunt animale omnivore care pot fi furajate cu o gama larga de nutreturi, de la cereale cultivate pana la resturi menajere. Rolul principal il au nutreturile concentrate. In proportii diferite se pot folosi si nutreturile verzi, suculente, fainuri. Un avantaj important: conversia furajelor in carne este mai economica decat a altor specii, cum sunt taurinele sau ovinele.
Cele mai folosite nutreturi cultivate sunt porumbul, orzul, ovazul, graul, triticalele, secara si sorgul. Pentru fermele specializate se recomanda nutreturile combinate pentru porci, produse de fabricile specializate (FNC-uri), care contin o proportie corecta de substante proteice si energetice, vitamine si saruri minerale, care asigura sporuri de crestere in greutate in conditii de eficienta economica. Se pot folosi si produse de la fabricile de lapte (zer, zara), precum si resturi menajere de la cantine. Nu se recomanda furajarea la discretie a porcilor, deoarece acest mod de furajare produce inapetenta, risipa de furaje si favorizeaza cresterea consumului specific.
Consumul zilnic de furaje, pentru 35 de capete pe serie este 52,5 kg/zi in prima perioada de ingrasare si de 114 kg/zi in perioada a II-a. Cantitatea de furaje se poate administra manual, in hranitori liniari, de doua ori pe zi. Tipul de hranitor folosit trebuie sa reduca la minimum pierderile de furaje (care pot ajunge pana la 10-20%), avand in vedere ca furajul insemna 60-70% din cheltuielile fermei. Cel mai recomandat hranitor pentru furajarea uscata este cel din beton armat, cu rezervorul hranitorului in forma de palnie cu gura in jos.

Apa potabila pentru consumul biologic provine din ape subterane, prin forare de puturi. Consumul biologic de apa pe zi este de 4 litri/cap la porcii de 30-40 kg/viu si de 5,6 litri/cap la porcii de 80-95 kg/viu. Iluminatul pe timp de noapte precum si functionarea utilajelor (alimentare cu apa, incalzire, dezinfectie etc.) se asigura de la reteaua nationala, dar este necesar si un grup electrogen pentru interventii. Dejectiile se pot folosi ca substante organice pentru fertilizare la infiintarea culturilor vegetale.

Adaparea se asigura cu apa igienica, fara incarcatura microbiana. Se recomanda adapatorile tip suzeta cu presiune, cate doua in fiecare boxa (o adapatoare la cel mult 10 porci), amplasate in coltul boxei, la inaltimea de 40 cm fata de sol.
In ceea ce priveste igiena, in adapost trebuie sa fie instalat cel putin un robinet de 3 toli la care sa se poata monta un furtun pentru curatenie si dezinfectie. Ventilatia sa fie naturala, prin cosuri de ventilatie amplasate in acoperis si in peretii laterali, iar colectarea dejectiilor sa se faca zilnic.

Livrarea se face la greutatea de 105 kg, pe piata libera sau catre unitatile de abatorizare specializate. Popularea cu grasuni si depopularea (livrarea) dupa 125 zile se face intr-o singura zi pentru toate animalele, pe principiu: “total plin - total gol”.

25.000 de euro profit anual
de pe urma a 900 de porci
Revista Profitul Agricol (www.agrinet.ro) relateaza cazul unei familii din comuna Bordei Verde, Judetul Braila, care a amenajat o crescatorie de succes intr-un grajd de vaci abandonat, al unui fost C.A.P. Grajdul a fost adaptat, devenind adapost pentru cresterea porcilor intr-un sistem gospodaresc, pe asternut de paie. Tehnologia aceasta s-a practicat zeci de ani in Romania, numai ca, odata cu avalansa de utilaje noi, moderne, sistemul a fost abandonat in favoarea sistemului industrial, pe perna de apa, cu gratare . Dar in cazul cresterii pe asternut de paie animalele sunt mai putin stresate, ceea ce inseamna un gust mai bun al carnii. In plus, cheltuielile sunt mai mici, la fel si consumurile de apa, energie etc.
Ferma consta intr-o hala de 700 mp, cu 34 de compartimente, in fiecare compartiment fiind cam 25-30 de animale. In total, circa 900 de capete. Furajele se produc la o moara proprie, se cumpara doar srotul de soia, premixurile si antibioticele. Hrana se compune din 50% grau, 20% porumb, 25% srot de soia si 5% premixuri. Adaparea se face la suzeta, apa fiind asigurata printr-un hidrofor achizitionat din comert, iar furajarea se face in jgheaburi cu rezervor. Alimentarea lor se face gravitational, iar evacuarea dejectiilor lichide tot gravitational, in fose de colectare.
Grasunii intra in ferma cu o greutate de 24 kg si sunt livrati cand ating 103 kg. “In 2007, am livrat la abatoare si am comercializat sub forma de carcasa cu 4,2 lei/kg in viu, prima transa, apoi 4,5 lei/kg si ultima transa la 4,7 lei/kg”, spune Costica Macelaru, patronul fermei. “Financiar suntem multumiti. Nu este un profit urias, dar iti da posibilitatea sa te mai gandesti si la altceva, la alte investitii. Un calcul in mare arata un beneficiu de 100 de lei/porc. Aceste rezultate extraordinare se datoreaza calitatii deosebite a materialului biologic. La o livrare de exemplu, 90% din carcase au fost clasificate in clasa de calitate superioara, E, si 10% in U. Am avut un singur animal declasat. Am primit si subventii, 120 de lei/cap animal pentru clasa E si 100 de lei pentru clasa U.”

Diferenta intre Europa si S.U.A.
In Europa, cresterea porcilor se face in trei etape: 1) ferma de reproductie, 2) cresa, unde porcii stau pana la 25-30 kg si 3) ferma de ingrasat. In S.U.A. nu exista etapa 2, cresa. Exista doar ferma de reproductie unde purceii nou-nascuti stau 21 de zile, timp in care nu mananca altceva decat lapte de la scroafa, si ferma de ingrasare, unde sunt transferati dupa 21 de zile si intarcati. Aici raman pana la livrare. Purcelul intra in ferma de ingrasare cu o greutate de 6,5 kg in medie si iese cu 130 kg (circa 6 luni de la nastere pana la livrare). Productivitatea este de 23-24 purcei/scroafa/an, iar pretul de valorificare este de 0,8 $/kg in viu.

Cateva date pe scurt

• In 1990, in Romania erau cca 12 milioane de porcine. In momentul de fata putem vorbi de ceva mai mult de 5,5 milioane de capete. Explicatia? Situatia sumbra a marilor ferme si combinate de crestere a animalelor, unde in momentul de fata nu mai exista decat vreo 800.000 de porci. In gospodariile particulare insa, efectivele s-au mentinut la un nivel relativ constant: 4,8 milioane de capete.

• Pana in 1993, am fost exportatori de carne de porc, apoi am devenit importatori si, de la 43.000 de tone importate in 1993 am ajuns la 218.000 de tone in 2001.

• Timp indelungat, cresterea porcinelor in gospodariile individuale a avut drept scop consumul familial si nu comercializarea, din acest motiv in Romania au patruns mai greu rasele specializate, liniile si hibrizii comerciali de mare valoare zootehnica sau tehnologiile moderne de crestere, intretinere, furajare si adapare. Dupa 1989, odata cu schimbarea structurii de proprietate asupra pamantului, numarul celor interesati de infiintarea si exploatarea fermelor de porcine, pe baze moderne, a crescut.

• Obstacolul cel mare in aceasta afacere il reprezinta furajele, al caror pret de cca 1 leu/kg afecteaza serios profitabilitatea per kilogram de porc viu. Si, de asemenea, trebuie luata in calcul si desfacerea, destul de complicata in absenta unei retele de distributie directa.

• Se estimeaza ca pana in 2010-2011 Romania va ajunge la 10 milioane de porci.

• Crescatorii de porcine, persoane fizice sau juridice, pot beneficia de sprijin financiar de 120 lei/carcasa E (procent scazut de grasime), respectiv 100 lei carcasa U (procent ridicat de grasime) din partea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Subventia se acorda pentru porcine livrate la abatoare autorizate, pentru porcine abatorizate in regim de prestare de servicii sau pentru cele abatorizate in abatoare proprii. Pentru a beneficia de subventie, exploatatia trebuie sa fie inscrisa in Registrul national al exploatatiilor, carcasele sa aiba greutatea de 60-100 kg.

• Datorita calitatilor sale, carnea de porc are o pondere importanta in structura consumului mondial de carne si a produselor din carne. La scara mondiala, aceasta pondere este in medie de 30%, in unele tari ajunge insa la 70%. In Europa, consumul de carne a crescut de doua ori in ultima suta de ani, in tara noastra cifrandu-se la aproximativ 40% din consumul total pe cap de locuitor. Nu uitati nici un moment: carnea de porc se cauta!

Rasele de porci crescute in Romania
Rasele crescute in Romania pot fi grupate in doua mari categorii:
1. Rase porcine de mare interes economic, mai ales pentru fermele specializate in producerea carnii de porc, mici, mijlocii sau mari, dar si pentru gospodarii individuale. Dintre acestea fac parte: Marele Alb, Landrace, Duroc, Hampshire si Linia sintetica 345 Peris.
2. Rase porcine cu pondere scazuta, care prezinta interes doar pentru gospodariile individuale, crescute mai ales in anumite zone ale tarii. Dintre acestea cele mai importante sunt Bazna, Mangalita si Alb de Rusetu.

Prezentam in continuare cateva caracteristici ale principalelor rase crescute in Romania.
Bazna. Este o rasa originara din zona Sibiului si raspandita in sudul Ardealului. Porcinele din aceasta rasa sunt din tipul productiv mixt, carne-grasime, sunt de talie mijlocie, cu un aspect caracteristic - negru cu un brau alb in regiunea spetei si a membrelor anterioare. Geutatea optima de sacrificare este 125-135 kg, care este atinsa peste varsta de 9-10 luni. Rasa nu este pretentioasa la conditiile de mediu si valorifica bine furajele radacinoase, cartofii, resturile menajere si porumbul.
Mangalita. Este o rasa foarte veche si bine consolidata genetic, crescuta in special in Campia de Vest, Oltenia si Delta Dunarii. Porcul de Mangalita este specializat pentru productia de grasime, avand o carne foarte gustoasa si suculenta. Animalele din aceasta rasa valorifica foarte bine porumbul si alte resurse furajere ieftine, produse in gospodaria taraneasca.
Alb de Rusetu. Acest porc a aparut din 1950, prin incrucisare dirijata si selectie, la Statiunea de Cercetari Zootehnice din Rusetu, judetul Buzau. Este un animal adaptat conditiilor din Campia Baraganului, de talie mare si greutate de 180-200 kg la maturitate.
Linia sintetica 345 Peris. Sunt animale de talie mare, cu membre bine dezvoltate si o mare rezistenta organica, de culoare alba.

Rase de porci importate
Marele Alb. Este de origine englezeasca, cu o mare rezistenta organica si o putere de adaptare si aclimatizare deosebite, lucru care a condusla raspandirea rasei in intreaga lume. Animalele sunt de talie mare si se preteaza foarte bine la ingrasarea timpurie pentru carne, putand atinge 110-115 kg la varsta de 8-9 luni. Carcasele sunt de calitate superioara si randamentul la sacrificare este de 75-76% (mare).
Landrace. Este de origine daneza, rasa fiind obtinuta prin incrucisarea raselor locale cu Marele Alb, la formarea rasei contribuind si sistemul de hranire aplicat porcilor, pe baza de orz si lapte smantanit. Animalele cu talie mijlocie spre mare, prezentnd o curiozitate anatomica, respectiv existenta unui numar de 1-2 vertebre dorsale in plus, lucru care determina o lungime mai mare a corpului. Precocitatea rasei este buna, tineretul realizand greutatea de 115-125 kg la varsta de 8 luni. Deoarece rasa este sensibila la conditiile de alimentatie si mediu, la noi in tara se foloseste in schemele de incrucisare, pentru producerea de hibrizi comerciali, specializati pentru productia de carne.
Duroc. Este de origine din nord-estul Statelor Unite ale Americii, fiind specializata pentru producerea de carne. Animalele sunt de talie mare, cu o pondere mare a portiunilor valoroase (jambon, cotlet si spata). Culoarea acestor porcine ete roscata. Sunt folosite mai ales ca vieri terminali in incrucisarile industriale (linia paterna) pentru producerea hibrizilor comerciali.
Hampshire. Rasa s-a format pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Animalele au culoarea neagra, cu un brau alb in regiunea greabanului si a membrelor anterioare. Este o rasa de carne de talie mijlocie, zona anatomica cea mai bine dezvoltata fiind cea a suncilor (membrele posterioare).

Surse de informatii suplimentare

www.nutricom.ro
www.agrinet.ro
www.avisuinteh.ro
www.infoaliment.ro
www.madr.ro
www.fermierul.ro